Doar ce m-am întors dintr-o vacanță de 4 zile în Olanda. Amsterdam și împrejurimi. Și vă spun, te poți bucura de frumusețile locului și fără să fumezi iarbă.
Și nu că nu ar fi evident asta, dar am enervat deja fiecare persoană căreia i-am povestit că merg în Amsterdam și că nu o să fumez. Concluzia e pentru ei. Merge și fără!
Vă ziceam în articolul precedent că Amsterdam-ul nu a fost o țintă veche nici foarte visată de mine. Am ales însă așa și speram doar să nu-mi displacă. Probabil chestia asta a ajutat enorm la impresia generală, pentru că orașul e foarte mișto.
Vizită în oraș. Amsterdam
Din cele aproape 4 zile, am petrecut o zi și jumătate pe străzile Amsterdam-ului. Am luat la pas cât am putut din străduțele orașului, de multe ori fără nicio țintă anume. Ne-am dat seama în timp că asta e cea mai faină variantă de a vizita un oraș nou. În ideea de a simți cât mai bine vibe-ul locului.
Vremea faină ne-a ținut departe de muzee și activități la interior. Am stat la terasă liniștiți, sorbind dintr-o cafea. Am întins un hanorac și ne-am pierdut o oră pe iarba parcului central, iar seara ne-am clătit ochii la câteva din fetele drăguțe de pe Red District. Nu-s multe faine, dar sunt pentru toate gusturile.
Mirosul de iarbă este pretutindeni. În Amsterdam simți doar două mirosuri: de iarbă și puternic de iarbă. Bine, și pe alocuri, ceva iz de balegă de cal, dar ăsta e doar un detaliu.
Am zis că ar fi păcat să trecem prin Amsterdam și să nu luăm o bărcuță să străbatem puțin canalele lor faine. Au fost 16 euro (de om) bine cheltuiți. Ghidul a fost un tip tânăr, olandez, care ne-a ținut în priză cu mici glumițe și informații utile despre ce lăsam în stânga/dreapta noastră.
Mi-au plăcut clădirile lor “tapetate” cu cărămidă decorativă (în genul clădirilor din UK) și m-a surprins curățenia străzilor. Nu știu de ce, dar mă așteptam sa nu fie dintre cele mai curate. Probabil asociind orașul cu viața de noapte, destrăbălare poate, băutură și fum?! Probabil! Dar nu a fost așa.
Orașele din jurul Amsterdam-ului
Ce ne-a mai plăcut Amsterdam-ul, dar orășelele din apropiere parcă le-am gustat mai mult.
Noi am stat în Heemstede (vă povestesc în curând de experiența Airbnb). Un soi de suburbie aflată undeva la 10 minute de Haarlem, unde ne-am și petrecut prima după-amiază în Olanda. Un orășel foarte micuț, cochet și liniștit. Cu canale, o moară de vânt super fotogenică și mâncare bună.
Dacă a doua zi am petrecut-o în Amsterdam, în a treia am zis să încercăm un alt orășel. Așa am poposit, după o plimbare de 20 de minute cu trenul, în Zaandam să vedem minunăția aia de clădire (scrie Zaandam pe Google). Ne-am plimbat puțin și de aici am luat autobuzul până în Zaanse Schans unde olandezii au recreat cât au putut ei de bine o așezare cu iz istoric, cu căsuțe vechi de lemn și mori de vânt. Un soi de mini-muzeul satului olandez, sau ceva.
În ultima zi, pentru că nu apucasem să vedem pistele de biciclete “din interior”, am luat câte o bicicletă și am mers spre mare. Plaja Zaandvort se numește. Acolo am făcut câteva poze faine, pe o vreme care a ținut cu noi din prima, până în ultima secundă a vacanței. Altfel, cât timp noi ne adăposteam sub gecuțele anti-vânt, copii olandezilor erau în apă. Soare, dar 15 grade afară și ușor vânt. E cert că ei nu sunt scoși din incubator, ca mine. 🙂
Probabil oamenii fac diferența
Țară frumoasă avem și noi, dar oamenii cred că fac diferența. Și probabil nu ne vor ajunge 100 de ani să atingem nivelul lor de civilizație.
Oamenii sunt zâmbitori și salută în momente în care parcă nu te-ai aștepta la asta. Toată lumea vorbește engleză. Toți! Și treaba asta e foarte faină.
Apoi cultura bicicletelor. E greu de explicat și mă bucur tare că am ajuns în Olanda să o văd cu ochii mei. Toată lumea merge cu bicicletă și îți dai seama de asta prin oraș, unde te ferești mai tare de biciclete decât de mașini. Care apropo, sunt puține și majoritatea parcate. Și electrice. Pe unde stăteam, la 2-3 case era o Tesla lăsată la încărcat, să fie la 100% pentru a doua zi.
N-am fumat, dar mi-am luat drogul prin plimbarea aia cu bicicleta spre mare. Să vezi pistele e o chestie, să le testezi de pe bicicletă e alta. Au fost doar 14 km, dar genul de experiență care rămâne cu mine mult timp, cu siguranță.
Ar fi multe de spus. dar nu vreau să lungesc articolul până în punctul în care să vă plictisesc cu poveștile mele. Treaba e că mi-a plăcut mult și cu ocazia asta pun Olanda pe locul doi în topul țărilor unde m-aș muta. Deocamdată îmi lipsește curajul.
3 comments
Da-l dracu’ curaj. Daca vrei sa pleci si sa incerci altceva, da-i drumul si nu-ti mai face asa multe griji. Se aranjeaza totul de la sine dup-aia.
două chestii cred că sunt aici, la mijloc 1) frica că, dacă nu iese, va trebui să mă întorc acasă și că nu-mi găsesc de muncă. 2) neîncredere că mă voi descurca afara cu munca and all.
trist, dar cam asta e acum.