Chelnerița a înțeles greșit ideea de bacșiș

Haideți să vorbim puțin despre bacșiș pentru că ieri mi s-a întâmplat o chestie puțin bizară, sau cel puțin așa am luat-o eu: chelnerița ce m-a servit la masă și-a însușit restul meu fără să-mi lase posibilitatea să decid cât am de gând să-i las.

În primul rând eu văd treaba asta cu bacșișul ca pe o chestie care ține strict de bunul meu plac și de voință. Vorbim de un bonus financiar pe care îl acord în măsura în care consider că am petrecut un timp de calitate în acel loc, după caz dacă: servirea a fost ok, mâncarea a fost bună, mi-a plăcut atmosfera din bar, berea a fost rece, muzica a fost bună șamd.

Bacșișul este un beneficiu al chelnerului și nu un drept, un beneficiul pe care eu aleg dacă și în ce măsură am de gând să-l ofer.

Ieri seara am ieșit la o discuție cu prietenii într-un bar sportiv să mai recuperăm din povești dar cu gândul să vedem și meciul serii. La fel ca și în British, și aici aveam să vedem meciul tot pe acorduri rock, dar nu despre asta e vorba. Ne-am simțit bine, am băut două beri și-aveam să plecăm acasă dar nu înainte de a plăti nota: 78 de lei.

[alert type=”success” close=”true”]Smartwatch fabricat în România: Vector![/alert]

Fiecare și-a pus partea plus o mică atenție ca bonus pentru chelneriță. Nu știu cum sunteți voi dar eu de regulă  încerc să pun undeva la 10% pentru o experiență uzuală, 20% dacă mi-a plăcut ceva în mod special (nu e o chestie bătută în cuie, dar cam așa îmi iese). S-au strâns 90 de lei, chelnerița a luat banii și nu s-a mai întors cu restul.

Pe partea cealaltă eu așteptam să-mi iau înapoi cinci lei, pentru că ajunsesem cumva să plătesc cu 20 de lei două beri care nu făceau decât 13. După zece minute în care îmi dau seama că nu mai pun mâna pe bani îmi iau avânt și chem chelnerița: nu vă supărați, dar așteptăm restul, la care ea: de ce mi-ați dat 90 de lei dacă vreți și rest? 

Poate pentru că n-am avut bani mai mici și n-am vrut să-ți lăsăm doar doi lei. Ce zici?! (asta a rămas doar în capul meu).

Strâmbă din nas și-mi trântește 10 lei pe masă deși îi spusesem că vreau să-mi iau înapoi doar cinci. Urmează un schimb sec de replici, îmi iau cei cinci lei și plecăm acasă.

Cam ăsta e nivelul serviciilor în România. O fi avut tipa o zi grea? Probabil, dar asta nu înseamnă că eu am o zi ușoară sau că banii mei cresc în copaci.. sau pe blog.

8 Shares:
18 comments
  1. La 90 ron nimeni nu-ti dadea rest.
    Ti se da rest doar in cazul in care dai o suma rotunda sau formata din bacnote mari.
    Ieri puteati forma voi cei 85 ron. Cu siguranta avea un coleg de pahar 5 lei marunt.
    Eu zic ca a presupus ca 99% din barmani/ospatari.
    Daca dadeai 100 ron formati din 1 sau maxim 2 bacnote nu aveai surpriza asta 🙂

  2. Am fost si eu ospatar si probabil si eu ii consideram bacsis. De unde sa stiu eu cum aveti banii in portofele. Ai zis si la final “multumesc!” 🙂 Dar urat gest a facut la final. Poate era obosita, nu avea experienta dar nu sunt scuze.

    1. nu a zis nimeni mulțumesc. Păi nu trebuia să știe cum am eu banii în portofel, trebuia să-mi aducă restul să decid eu cât îi las, nu?

  3. Și eu as fi interpretat la fel dacă eram în locul ei. Îți aducea 12 lei înapoi, da ? Una de 10 lei, și 2 de un leu. Cum ii lasai 5 lei ? O rugai să-ți schimbe pentru ca voi de fapt ați vrea să-i lăsați 5 ? Dacă da, trebuia sa faci asta din prima. Dacă voiai sa ii lași doar 2 lei, ii dădeai 80 și îți păstrai cei 10 lei. N-o vad vinovata. E doar părerea mea, pe care dacă vrei o putem discuta în continuare.

    1. totul ține de interpretare. Eu iau totul matematic, ea a mers pe o presupunere de aici și ideea că ea a greșit mai mult decât mine. Ca să nu mai spun că reacția ei nu e demnă de customer service de calitate (dacă eu am “dreptul” de a vorbi într-un fel, ea nu avea voie să-mi răspundă așa)

  4. La fel ca ea faceau toti ospatarii. Daca asteptai 5 lei rest,trebuia sa-i specifici lucrul asta,ea nu avea de unde sa stie.

  5. Hai sa-ti zic un secret: chelnerita are dreptatea ei. Exista niste legi nescrise, niste indicii.
    Pe scurt (ca mi le-a explicat cineva si mie):

    – Daca nota e 78 si tu lasi 80, sunt sanse sa vina sa-ti dea restul (nu de fiecare data, dar de multe ori). Da, esti tipul de client care nu lasa nimic.
    – Daca nota e 78 si tu lasi 100, iar sunt sanse sa ti se aduca rest (nu am avut marunt, nu ca am vrut sa-ti las atata). De multe ori cand primeste chelnerul intreaba sau spune O SECUNDA SA VA ADUC SI RESTUL. Poti spune LASATI ASA sau sa ii indici cat sa aduca (10 LEI VA ROG). El intelege si iti multumeste.
    – Daca nota e 78 si tu lasi 90, pana si pt mine e clar ca NU astepti rest. Daca ai astepta, ai da fie 80, fie 100. Se presupune ca lasi 80 sau 85 si apoi te reglezi cu prietenii cu care ai iesit dupa (afara sau in alta parte).

    Asa ca imi pare rau sa-ti spun, dar chelnerita nu e de condamnat. Poate doar pt modul in care a vorbit dupa.

  6. Legat de semne, inca ceva: eu la un moment dat lasasem ceva bacsis la o pizzerie, dar am zis sa mai stam, ca discutam niste chestii importante. Vine chelnerita si ne aduce restul, inclusiv monede. Pe moment m-a enervat, m-am simtit oarecum jignit, apoi am aflat ca daca vrei sa lasi bacsis, platesti la sfarsit si pleci. Daca ai platit si stai la masa inseamna ca astepti rest. Tot o lege nescrisa 🙂

  7. Din cele relatate, chelnerita nu prea are vina! Nici in ceea ce priveste banii, nici daca vorbim despre reactii! Asa cum ai spus, daca tu ai dreptul sa ai anumite reactii, asteapta-te la un raspuns pe masura! Daca vrem servicii de calitate, zic sa fim clienti de calitate! 😉

    1. Să spunem prin absurd că urlu la casieriță, ea are dreptul să urle înapoi? Așa înțelegi tu că funcționează relațiile cu clienții?

      Asta nu înseamnă că încurajez reacții nepotrivite venite din partea clienților. Dar greșești mai mult decât am greșit eu că nu am cerut cum trebuie restul.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.