copilarie

O chestie care m-a disperat toată copilăria, mă bântuie în continuare!

Acum ştiţi cum e, fiecare cu stresul lui. Dar eu, copil fiind, aveam printre altele ocupaţia asta cu joaca. Ba cu mingea, ba cu jocuri pe facebook gen: “fete, filme sau băieţi“, “raţele şi vânătorii“, “v-aţi ascunselea”. Când lumea miera cea mai dragă şi soarele mai prietenosmama: “Alex, trebuie iei pâine!”

Şi înjuri (în gând, evident). Şiţi întrebi părintele, cu o voce slabă, dacă nu cumva una dintre cele două surori pe care le ai nu poate merge după pâine. Şi speri. Dar speri aiurea, pentru ştii o dată ce-ai fost (cel) ales nu mai există cale de întoarcere.

Pleci de la joacă şi evident se duce tot cheful. Ai impresia ai pierdut cele mai frumoase 10 minute de joc ale zilei. Şi fugi! de, trebuie ajungi înapoi cât mai repede. Ajungi acasă, laşi pâinea şi măruntul. Apoi dai ieşi pe uşă. Tot ce speri e că n-ai pierdut prea mult, şi ceilalţi cumva te-au aşteptat pe tine. Când… “Auzi, am uitat ţi spun iei praf de copt”. Cum?! Ceeee?!

Povată: dacă tot pleci de acasă în plin episod de Masterchef trebuie iei pâine şi lapte, ia şi baterii pentru mouse. Doar ştii ai rămas fără!

  1 Comment

  1. marian   •  

    as dori ceva inf despre Barcelona. as vrea sa merg de revelion – 3-4 zile. se poate vizita ceva sau sunt toate inchise -muzee sagrada fam etc. ceva ponturi despre bil aviona, cazare. mersi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.