Acum ştiţi cum e, fiecare cu stresul lui. Dar eu, copil fiind, aveam printre altele ocupaţia asta cu joaca. Ba cu mingea, ba cu jocuri pe facebook gen: “fete, filme sau băieţi“, “raţele şi vânătorii“, “v-aţi ascunselea”. Când lumea mi–era cea mai dragă şi soarele mai prietenos, mama: “Alex, trebuie să iei pâine!”
Şi înjuri (în gând, evident). Şi–ţi întrebi părintele, cu o voce slabă, dacă nu cumva una dintre cele două surori pe care le ai nu poate merge după pâine. Şi speri. Dar speri aiurea, pentru că ştii că o dată ce-ai fost (cel) ales nu mai există cale de întoarcere.
Pleci de la joacă şi evident se duce tot cheful. Ai impresia că ai pierdut cele mai frumoase 10 minute de joc ale zilei. Şi fugi! Că de, trebuie să ajungi înapoi cât mai repede. Ajungi acasă, laşi pâinea şi măruntul. Apoi dai să ieşi pe uşă. Tot ce speri e că n-ai pierdut prea mult, şi că ceilalţi cumva te-au aşteptat pe tine. Când… “Auzi, am uitat să–ţi spun să iei praf de copt”. Cum?! Ceeee?!
Povată: dacă tot pleci de acasă în plin episod de Masterchef că trebuie să iei pâine şi lapte, ia şi baterii pentru mouse. Doar ştii că ai rămas fără!
1 comment
as dori ceva inf despre Barcelona. as vrea sa merg de revelion – 3-4 zile. se poate vizita ceva sau sunt toate inchise -muzee sagrada fam etc. ceva ponturi despre bil aviona, cazare. mersi