A fost Londra și sper să ne mai întoarcem pentru că ne-a cam plăcut. Vrem să vedem capitala Angliei într-o perioadă cu ceva mai multe grade și la fel de relaxați, poate într-un city break care să includă și un drum cu trenul până în Paris, așa de-o zi ca să avem un termen de comparație mai proaspăt. Până atunci vă las cu câteva detalii din ziua a treia a vizitei noastre (articolele precedente sunt aici și aici).
Ultima zi în Londra a fost despre schimbarea gărzii de la Buckingham Palace, Madame Tussauds și Big Ben, o plimbare presărată cu mai multe pauze de cafea și sandwich generate în principiu de vântul rece care a cuprins atât orașul cât și oasele noastre.
Schimbarea gărzii de la Buckingham Palace
Am ajuns acolo cu ceva mai bine de jumătate de oră înainte. Locul era deja destul de aglomerat deși ne aflam în Londra în “extrasezon”, iarna. Ne-am așezat la poalele fântânei din fața palatului pentru că lângă gard era deja mare aglomerație și n-am găsit motivația necesară să ne luptăm pentru un loc mai bun.
S-a văzut suficient însă nu m-a impresionat (nici nu știu dacă trebuia să se întâmple asta). Ritualul în sine destul de interesant însă nimic spectaculos, oamenii au defilat flancați de călăreți și acompaniați de fanfară pentru a intra/ ieși (d)în tură. Au fost riguroși și foarte atenți la fiecare pas. Ca în armată.
Știți ce mi-a displăcut cu adevărat? Faptul că spre final fanfara a început să se dea în spectacol și din acorduri militare a dat-o în acorduri pe melodii celebre. Au cântat New York – New York și melodia din Spectre, de exemplu. Am plecat de acolo cu expresia “înghețată” (de la vânt) de WTF pe față.
Vizită la muzeul de ceară – Madame Tussauds
Pentru cine se sperie în avans de coada de la intrare, vă spun că biletele le-am înainte de a ajunge în Londra și am stat la coadă maximum 10 minute.
Muzeul e mișto și cred că-și merită banii. Mie mi-a plăcut în special faptul că figurile de ceară sunt așezate foarte natural în muzeu și că nu sunt protejate ca orice obiect de muzeu cu care ești obișnuit. Poți să îi bagi mâna în păr lui Beckham, să-l iei de gât pe Clooney sau să-i pui mâna pe cur lui Beyonce.
A fost destul de multă lume înauntru însă nu cât să nu te poți mișca/poza liniștit cu vedetele de ceară.
Mi-ar fi plăcut mai multe figuri de ceară ale fotbaliștilor și ale actorilor/actrițelor (poate că erau destul de multe dar na, e un domeniu care-mi place). La fotbal îi au doar pe Beckham, Cristiano, Pele și Mourinho, ceea ce cred că este super puțin. Adică nu tu un Rooney (poate tot ce contează în fotbalul actual pentru ei) sau Messi (cel mai bun fotbalist din lume). Ca să nu mai zic că Ronaldo nu cred că avea mai mult de 22 de ani când i-au făcut statuia și că nu mai seamănă cu vedeta de astăzi.
PS: Experiența 4D realizată de Marvel a fost genială.
Big Ben și Wesminster Abbey
După, am ieșit puțin la aerul la fel de rece de afară și am luat-o la pas să vedem Westminster Bridge, Big Ben-ul și Westminster Abbey, celebra biserică gotică unde se țin toate încoronările regale și unde Kate și Prințul William și-au unit destinele (Awww!)
Big Ben, turnul cu ceas și clopot al Palatului Westminster este ușor de recunoscut fiind probabil cel mai cunoscut obiectiv al Londrei, deși eu cred că este destul de ușor de confundat. Dă-mi 200 poze de turnuri cu ceas și sunt șanse mari să nu mă prind care dintre ele este Big Ben. În schimb nu poți greși cu Turnul Eiffel de exemplu 🙂
Acum că am fost răutăcios cu simbolul Londrei, vă spun că zona este mișto și că Westminster Abbey e o construcție foarte impunătoare construită în stil gotic în anul 1517.
Conform graficului ăsta e a doua cea mai mare biserică din Europa, după San Pietro din Vatican și mult peste Notre-Dame din Paris (sper că nu greșesc). E uriașă și mult mai frumoasă decât St. Paul (care e super banală dar mare). N-am intrat în niciuna dintre ele.
Vizita noastră s-a terminat cu fish and chips și bere. Ziua numărul patru a fost doar despre noi întorcându-ne spre casă, cu Wizz din Luton spre București. A fost Londra!
