Dacă citești articolul ăsta înseamnă că am aterizat cu bine în Roma, cea de-a treia mea escapadă în cizmă. Scriu articolul din avion, pentru că, nu-i așa, trebuie să valorificăm timpul la maximum, cu publicare imediat ce dau de internet.
E luni dimineață și nu sunt la muncă, ba dimpotrivă, îmi petrec timpul așa cum visez mereu, călătorind.
M-am trezit la 3 jumătate după nici trei ore de somn, sunt obosit deși ziua încă nici n-a început bine, dar foioi ce fain e. La un moment dat tot voi face asta frecvent, găsesc eu o soluție.
Revenind la zbor. N-am eu multe zboruri la activ, dar ma bucur că toate au fost liniștite așa că ăsta de azi nu îmi poate da vreo stare de neliniște, chiar numărul zborului e cumva predestinat. Numărul 13 pentru mine.
Aud în stânga și-n dreapta exemple (destul de rar ce-i drept, dar sunt) de oameni care nu au zburat și nu vor să o facă din frică. Alții, dimpotrivă, au încercat și au ajuns la concluzia că zborul nu e pentru ei.
Mă gândesc cât de nașpa trebuie să fie. Pe de-o parte dpdv al vacanțelor îți scurtezi foarte mult lista de posibile destinații. În Europa ai de pierdut multe zile pe drumuri. În afară devine deja aproape imposibil.
Apoi mai e treaba cu business-ul. Și am un exemplu la îndemână. Pe la începutul anilor 2000 era un olandez senzational ce îmbrăca tricoul lui Arsenal. Pe numele său Denis Bergkamp, fotbalistul lua de fiecare dată mașina proprie pentru deplasări lungi pentru că nu voia să zboare, deși “jobul” lui presupunea poate zeci de deplasări pe an, multe din ele cu avionul.
Au fost meciuri de CHL unde s-a deplasat așa. Altele în care nu a făcut-o deloc (probabil la mica înțelegere cu antrenorul).
Well, mă bucur că n-am problema asta și sper să fie totul ok de fiecare dată, pentru că frica asta poate apărea și-n timp. Un eveniment mai nasol și gata, nu trebuie neapărat să “te naști cu ea”.
Cum e, voi aveți ceva povești interesante legate de zbor?
11 comments
Bun revenit in Italia si distracție placuta 🙂 Vreme buna va doresc.
Pe aici zborul e ceva de la sine inteles si oamenii zboara fara sa isi pună vreo problema. Poti sa iei zboruri cu același pret ca o calatorie de tren in interiorul UK… Si normal, lumea profita. Daca cineva merge in concediu, se presupune din start ca e cu avionul. Colegii mei sunt de te miri pe unde – Australia, NZ, India, Tanzania, USA, Columbia, Spania, China si mai merg pe acasa iar englezii cauta dese ocazii sa își petreacă timpul liber prin alte parti.
Am in schimb multi amici, romani in principal ca doar cu ei am aprofundat, care au teama de zbor si iau somnifere înainte sa se urce in avion. Dar asta nu ii oprește sa isi faca concedii oriunde si sa mearga in tara de cateva ori pe an. E ceva cu care s-au obișnuit. Sincer acum mi se pare ceva ciudat si anacronic asa ca cineva sa zica ca nu zboara deloc. E extraordinar ca in 24 de ore poți ajunge absolut oriunde pe glob. Cum sa nu profiti de asa minunăție? 🙂
Acestea fiind spuse inca nu am avut prea multe zboruri lungi si am anumite reticente la ce trece de 10 ore, poate pt ca nu pot dormi in avion. Si cu pastile n-am incercat. Mi-ar placea sa merg in Noua Zeelanda , pt mama mai ales, dar I’m not there yet haha.
Pentru ca Nicusan face inventarul zborurilor noastre in fel si chip de la număr, companii aeriene, tari – chiar ieri dupa nr aeroporturilor unde a fost fiecare, am facut o lista și stiu să-ți zic ca am 46 de zboruri (numărate ca zbor individual deci daca am avut cu legătură am numărat 2) si voi mai adauga 5 pana in aprilie.
Pt mine cel mai bine funcționează sa stau la geam si sa citesc, ascult muzica, ma holbez si sa fac poze ca si cum as fi la primul zbor 🙂 🙂
PS sper ca ai observat cu ce nick comentez 😛 Special pt tine
Haha. evident că am observat. Chiar a trebuit să-i explic Ramonei zilele trecute (din nou parcă :)) care e faza.
la somnifere nu m-am gândit. Sună ca o soluție destul de disperată, dar poate fi o soluție, decât să nu zbori.
N-am avut zboruri lungi (deși mi-aș dori din perspectiva destinației, evident) dara dacă pui problema. a. așa, nici eu nu pot dormi în situații de genul. De exemplu, nu pot dormi pe plajă (în mod normal, au fost excepții, dar.. excepții).
46 de zboruri (numărate ca individual cred că e și normal) sună supe bine, ținând cont că niciunul nu e în scop business (sau mă înșel?!)
Fara business, pana acum nu m-a trimis nimeni pe nicăieri 🙂 La noul job e mai likely
Sal. Bă, nu prea am nici o treabă. Adică dimpotrivă, la mine zborul e unul din highlighturile oricărei călătorii. Ce-i drept, nu am avut niciodată evenimente mai ciudate, pe care unii le-ar putea considera periculoase. Zic “pe care unii le-ar putea” pentru că de fapt o grămadă de întâmplări sunt într-o marjă de siguranță asumată în zbor, inclusiv depresurizarea cabinei, defecțiuni electrice, pierderea unui motor, trăsnete. N-am prins din astea, dar sunt convins că înțeleg destul de bine aviația încât să nu mă sperie, chiar dacă le experimentez în practică. De fapt, am numărat 8 zboruri de când am prins ultimele turbulențe. De atunci, ca pe autostradă.
PS1: Sfatul meu dacă vreți să puteți călători mai mult e să vă gândiți serios să vă mutați afară. Timpul va fi o problemă mai mare decât finanțele.
PS2: Concediu fain!
PS3: Vezi că pe ăla îl cheamă Bergkamp :p
aici e altă chestie, câteodată faptul că știi prea multe, nu poate fi defapt un dezavantaj? Pe principiu pe cât știi mai puține cu atât mai bine.
Mi se pare foarte interesant și liniștitor că în situația ta cu atâtea zboruri la bord să nu fii avut niciun incident. Apropo, câte zboruri?
PS1: ne gândim, așa a rămas.
PS2; mersi mersi.
PS3: modificat.
Interesant asta despre cat stii. Pe un zbor am stat langa o tipa care era studenta la fizica si era terminata de frica, cu tot cu calmantele la bord 🙂 Am linistit-o ca e normal la fiecare turbulenta si ca o sa fie ok :)) Pana la urma cred ca frica e ceva primal care nu poate fi liniștit cu argumente si cunoștințe. Un antidot bun mi se pare sa stai pe langa un aeroport mare și sa vezi cum decoleaza si aterizează zeci si zeci de avioane. Într-o perioada cand prinsesem puțin teama (a fost ciudat – stateam doar pe locuri la culoar, nu vedeam afara si ma panicam) m-a ajutat.
Păi de ce să fie un dezavantaj? Mi se pare că dacă nu știi ai tendința să te sperie toate chestiile care se întâmplă.
Ca să răspund, 70 am până acum. Din care 13 au fost în delegații.
Nu am avut pentru ca n-am zburat(inca) Pe 20 va fi primul zbor. Sper sa fie oke. 🙂
astept impresii pe blog 🙂