Lucru cu publicul e al dracului de dificil. Nu-i pentru toată lumea şi spun asta după opt ani de experienţă în customer care şi lucru cu clientul. 90% din experienţa pe care o am cu clienţii este de partea cealaltă a firului telefonic, deci deloc comunicare faţă în faţă cu clientul. N-am lucrat nici în vânzări şi cu toate astea unele treburi le simţi fără o pregătire prealabilă.
Să vă spun. Eram într-un magazin de ceasuri şi îmi clăteam ochii într-un mare fel. Genul ăla de shopping de vitrină: te uiţi, salivezi dar nu iei nimic. Tipa ce era însărcinată cu vânzarea articolelor expuse în magazin e trasă de mânecă de un potenţial cumpărător: Mă ajutaţi puţin vă rog?
Tipa se duce şi îi arată ceva modele de ceasuri din vitrină. Discuţia durează vreo două minute din care deduc foarte puţin (mă îndepărtasem cumva) dar gagiul părea nemulţumit de ofertă. Căuta un model anume care nu se afla printre cele expuse:
El: Nu se apropie niciunu’ de ce vreau eu. Caut mai degrabă un model anume de la Casio.
Vânzătoare: V-am prezentat toate modelele pe care le avem de la ei.
El: Dar bănuiesc că dacă vă spun exact modelul îmi puteţi aduce la comandă.
Vânzătoarea pune capul în tejghea, suflă greu, se uită la client şi, dând din umeri, spune: nu ştiu ce să vă zic. Probabil.
[alert type=”success” close=”true”](P) Ăsta e genul de smartwatch pe care l-aş purta la mână! [/alert]Cum bă, probabil?! (mă gândeam eu în timp ce ea aranja ceasurile – discuţia se terminase). Domnişoară, lasă-mă să ghicesc, ţi s-a părut şi absurdă cerinţa clientului, nu? În sinea ta ţi-ai spus “ce pretenţii mai are şi ăsta? Toate arată ora. Dă-l dracu’ de ceas!” Nu?! Eu zic că şi clientul era nebun. Măcar de şi-ar fi cerut şi el scuze că te-a deranjat de la sesiunea ta de scroll-uit pe facebook.
Şi tot ar fi bine dacă n-ai da de sute astfel de exemple. Tipe (şi tipi) de 22-24 de ani aflaţi la primul job, care se plâng că muncă e grea şi că şeful plăteşte cu salariu minim pe economie pentru că vânzările nu merg. Cine să aprecieze şansa oferită? Cine să-şi dorească să performeze? Cine să conştientizeze? Altfel românul e sărac.. şi leneş, şi dezinteresat, şi distras, şi naiv.
Şi dacă relaţia cu clienţii n-ar fi crucială în succesul unui business..
6 comments
Din pacate cam asta e realitatea in shop-urile din ziua de azi.
Singurii care pun accent pe satisfactia potentialului client ( chiar daca nu cumpara ) sunt cei din multinationale ( orange, vdf, Flanco, H&M ) si alte branduri de genul. Foarte rar vezi un mic business romanesc ( sa nu te serveasca proprietarul afacerii ) sa i pese efectiv de cel ce i intra in shop. Toata lumea asteapta clientul de supermarket, cel ce stie ce vrea, intra, ia marfa, plateste ai in 5 minute ai scapat de el.
Asa e. Dar sunt extraordinar de multe shop-uri mai mici, unde sunt 1-3 angajati per magazin si pe care nu-i supravegheaza nici dracu. Si atitudinea lor e grav daunatoare business-ului.
Asta inseamna ca as putea sa imi fac o firma de consultanta in vanzari si sa i storc de bani :))
Din pacate , multi s-au obisnuit sa se planga si ..sa ceara ..dar de oferit…Rusine!
E mai usor sa ceri decat sa oferi. #romanisme
Mai bine comandati online. Oferta e variata pe piata romaneasca