Am văzut pe viu FC Barcelona și Real Madrid, și asta în același weekend

Imediat se face o lună de la mult prea minunatul eveniment. Chiar dacă nu mai e chiar la cald, tot trebuia să vă spun cum am ajuns eu să văd eu pe viu FC Barcelona și Real Madrid, în același weekend.

Să văd un meci al Barcelonei direct de pe Camp Nou a fost mereu un vis de-al meu.

Sau, mă rog. În realitate nu a fost chiar un vis, pentru că, până recent, nici măcar nu am conștientizat că lucrul ăsta este posibil pentru mine. Deci asta cu visul de o viață este puțin cam exagerată, dar pentru un fan blaugrana să apuci să vezi un meci în Barcelona, cu Messi pe teren, este ceva ce trebuia bifat.

Și totuși de ce două meciuri și nu direct El Clasico?

Toată povestea asta probabil n-ar fi fost posibilă dacă aș fi fost singur. Dar să zicem că am un prieten suficient de nebun cât să-și fi dorit să mergem în Spania doar pentru meci, doar că el e fan Real Madrid.

De aici și “încurcătura” asta mișto. Mergem la meci, dar trebuie să vedem și stadionul din Madrid (în trecut am avut o tentativă să vedem și El Clasico pe Camp Nou, dar ne-a ținut de-o parte prețul biletelor).

Zis și făcut. Dar pentru că voiam să facem asta într-un singur weekend timing-ul trebuia însă să fie perfect. Trebuia ca ambele echipe să joace acasă în același weekend, meciurile să nu fie în aceeași zi și la o oră decentă cât să ne permită deplasarea dintr-un oraș în altul.

Weekendul perfect: 30 Noiembrie – 3 Decembrie. Barcelona avea să primească vizita submarinului galben din Villareal, în timp ce la Madrid poposea echipa din Valencia.

Cum ne-am organizat

Totul a fost programat pe cont propriu, fără vreo agenție implicată.

Am luat biletele la meci de pe site-urile oficiale ale echipelor, zborurile, cazarea și gata. Totul a fost foarte din scurt pentru că federația spaniolă, cluburile și televiziunile nu confirmă ziua exactă (ora) meciului decât cu câteva săptămâni înainte. Deci asta cu “îmi place să-mi planific totul din timp” a picat în cazul ăsta. Ca să înțelegeți, biletele la meci, la Madrid, le-am luat cu șapte zile înainte de meci.

Totul a ieșit ață.

Cum am văzut eu meciurile și diferența de atmosferă dintre stadioane

Partea cea mai mișto în a vedea două meciuri în zile consecutive, este că poți face foarte ușor comparație. Și asta am și făcut.

Poate fi neașteptat venind din partea mea, dar experiența overall a fost mai faină la Madrid. Și n-are nicio legătură cu faptul că Madrid – Valencia a fost un meci mai tare sau că e primul dintre meciuri pe care l-am văzut în weekendul ăla.

Stadionul din Santiago Bernabeu este un stadion mai modern. Are loje moderne închise cu sticlă, o înclinare a tribunelor mai mare și cumva îți dă impresia că ești mai aproape de gazon. Tribunele sunt complet acoperite și băieții încălzesc la propriu tribunele ca să nu îngheți cu curul pe scaune la cele 5 grade din Madrid. În Barcelona, stadionul pare încă în construcție, cu grinzi și scări încă nefinisate. Forma de oală nu ajută nici ea la impresia generală – greu cumva să realizezi că stadionul are aproape 100k de locuri pe scaune. Dar astea sunt detalii.

Interesantă a fost diferența de atmosferă creată de oamenii de la meci. La Madrid era un zumzet continuu, acea atmosferă de stadion pe care am mai resimțit-o pe la meciurile din România. Lumea înjură jucătorii de pe teren, arbitrul și femeia de serviciu dar și aplaudă în cazul unei super ocazie la poarta adversarului. Sau poate o paradă reușită a lui Courtois. Fluierul arbitrului este abia sesizabil.

Altă poveste pe Camp Nou. Teatru! O asiatică vorbea la telefon în dreapta mea și erau momente în care distingeam vorbele omului din spatele firului, ce să mai zicem de fluierul arbitrului. Atât de liniște era. Galeria din spatele porții ce mai încălzea atmosfera în general, dar nimic deosebit. Pe de altă parte, tribuna reacționa cu aplauze la fiecare fază minoră. Era fix așa: liniște (cu ceva cântece ale galeriei pe fundal) – ropote de aplauze la driblingul lui Messi la jumătatea terenului – liniște – huiduieli la faultul de joc la Dembele – liniște – super aplauze la ieșirea din defensivă cu pase – și tot așa. Foarte funny.

Meciurile au ieșit frumos, ambele terminate cu victorii 2-0, dar nimic ieșit din comun. Messi nu a marcat din păcate, dar a avut o evoluție în așteptări, cu câteva driblinguri sublime și o pasă de gol la Alena de pus în ramă.

M-a dezamăgit să văd că spaniolii fumează pe ascuns pe stadion și mănâncă semințe mai ceva ca românii. Nu mă așteptam la asta.

Mi-a plăcut că am intrat pe ambele stadioane în 30 de secunde. Foarte civilizat, cu zeci de porți deschise. Biletul pe telefon, scan la poartă, fără percheziție și în alte 30 de secunde ai verdele gazonului în fața ochilor. Să vă mai zic cu ce apus superb ne-a primit Camp Nou-ul?

Dar doamne ce experiență frumoasă și o chestie pe care nu o voi uita ușor. Ne-am dus cu 90 de minute înainte de meci tocmai ca să savurăm fiecare moment. Am vrut să văd jucătorii la încălzire, să văd tribunele cum se umplu, să nu ratez nimic!

Cât ne-a costat toată afacerea

Programul a fost așa:

• vineri zbor spre Madrid;
• sâmbătă seara meci Real Madrid – Valencia;
• duminică dimineață – tren de la Madrid la Barcelona;
• duminică seara meci Barcelona – Villareal;
• luni după-amiază zbor înapoi spre casă;

Biletele la meci au costat 125 de euro fiecare din ele. Toată afacerea a fost undeva la 750-800 euro.

Mult sau puțin, voi decideți dar experiența asta nu ar trebui să fie niciodată despre cost. Nu în fiecare zi vezi echipa favorită evoluând în fața ochilor, live de pe stadionul pe care l-ai urmărit de atâtea ori la televizor. A fost un vis, și sunt foarte mulțumit că am reușit să mi-l îndeplinesc.