E meciul în care echipa favorită își joacă soarta întregului an. Sunt acele 90 de minute care decid dacă sezonul va intra direct în istoria color sau gri a clubului, pentru că toate celelalte trofee pălesc în fața cupei UEFA Champions League. Și totul începe de la muzică.
Imnul, pe volum mediu spre maxim în boxele televizorului, îmi ridică părul pe mână încă din minutul zero al meciului. Inima îmi bate atât de tare încât mi-e imposibil să ronțăi semințe. Mă manifest vocal la fiecare pasă greșită în atac și urlu ca un descreierat la golul echipei favorite. Finalul îl petrec în picioare, ca pe stadion, doar că fără să flutur vreun fular și fără să aprind vreo torță. Senzația ridicării trofeului deasupra capului e de nedescris. Lacrimi de fericire în ochi.
Așa se trăiește o finală de Champions League! Ăsta e genul de meci pe care nu poți să-l vezi altfel decât singur. Nu în bar cu prietenii acolo unde discuțiile și mistourile șterg din mirajul piesei de teatru. Atunci când se întâlnesc cele mai în formă echipe din Europa, meciul trebuie savurat corespunzător.
