Oricât de dubios ar suna, și nu că aș fi înțeles vreodată motivul, dar când eram mic-mic îmi doream să cresc și “să mă fac” macara, sau cel puțin așa își amintește mama. Primul lucru pe care mi-l amintesc eu e că îmi doream să devin polițist (a se observa că deveneam ușor-ușor mai inteligent 🙂 )
Altfel, nu mă întrebați de ce vroiam să fiu macara pentru că n-am nicio idee, dar mi-a rămas în cap pentru că, trebuie să recunoașteți, e un gând inedit. Probabil se trăgea de la o jucărie ceva. Voi cum stați la capitolul ăsta? La ce meserie visați în copilărie?
Să știți că nu mi-a ieșit mie cu macaraua și nici cu polițistul dar măcar sunt fericit că-mi pot bea duminica liniștit ceaiul la o terasă, nu ca băiatul ăsta care (probabil) și-a dorit să devină fotbalist.
Serios acum, clipul e genial și (chiar dacă pare filmat special pentru puțină publicitate) ne arată cum este să te afli în pielea lui Cristiano Ronaldo chiar și pentru câteva minute.
2 comments
Eu întotdeauna mi-am dorit să fiu fotbalist, sincer. Visul era realizabil înainte să intru la liceu, ieşeam pe afară cu prietenii, aveam sute de tricouri cu jucători, îmi doream foarte mult să joc pentru o echipă. Jucam chiar destul de bine :D.
Când am intrat la liceu au apărut şi anturajele care cumva m-au făcut să mă opresc acolo cu “hobby-ul” meu. Dar daca mă gandesc mai bine nu prea aş fi avut nici o şansă pe acel domeniu fără o susţinere puternică.
Mi-am dorit și eu, dar a fost una care a mocnit așa în mine, nu s-a exteriorizat 🙂