Toată copilăria am împodobit bradul în seara de Ajun. Pe 24, seara, când mama încă trebăluia prin bucătărie cu crema de prăjituri, cozonaci și sarmale, cu tata puneam chestiile strălucitoare în pom. Amintiri frumoase. Acum nu mai vreau să stau până în Ajun fără bradul de Crăciun.
Se zice că moșul vine oricum, dacă ai fost cuminte, așa că e mai puțin important când ai făcut bradul.
Acum vreo 20 de ani, procentul celor care cumpărau un brad natural era infinit mai mare decât în prezent. Sau, mă rog, un pom de Crăciun, pentru că mulți cumpărau molid. Brad sau molid, el rezista cu greu în casă mai mult de două săptămâni. De aici (probabil) și obiceiul cu împodobirea pomului în Ajun și desfacerea lui după Sfântul Ion.
Vremurile au trecut. Acum majoritatea mergem pe varianta unui brad artificial. Unii au decis că așa e mai ieftin. Alții au zis că e mai frumos decât un brad natural (ieftin). Alții țin la planetă și țin să salveze pomii inclusiv de Crăciun.
Eu le bifez puțin pe toate. Important e că nu mai găsesc un motiv real să fac pomul în Ajun. Dacă tot aud colindele peste tot de la început de decembrie, de ce să nu avem un brad în casă mai repede?!
Acestea fiind spuse, eu ieri am făcut bradul de Crăciun. Bradul meu mic. Ăla (mai mare) se face în camera cealaltă.
Dacă și tu ai făcut bradul mai repede anul ăsta, poate lași în comentariu un link către poza de pe Facebook. Să ne bucurăm și noi 🙂
