O să-mi spuneți că nu e un moment bun sau unul mai puțin bun să câștigi la pariuri, și asta pentru că în principiu mereu e mișto să câștigi, punct. Și zău că nu încerc să vă contrazic, senzația e a naiba de frumoasă indiferent de genul câștigului, dar pe de altă parte trebuie să fiți de acord cu mine că nu toate câștigurile aduc aceeași plăcere.
Totul ține de moment și stare.
În liceu eram împătimit și jucam lunar zeci de bilete cu banii de covrigi pentru școală. Puneam meciuri multe și cote mici care mă încurcau când mi-era lumea mai dragă. Biletele îmi ieșeau rar și când ieșeau banii erau tot scurți.
Deși la fotbal nu mă uit mai puțin, la pariuri ajung tot mai rar în ultimii ani. Just for fun pun un bilet la două-trei luni, pe meciuri puține de data asta dar cu cote sănătoase ca să-mi ridice suma (tot) mică pe care o pariez.
Mulțumesc Lallana!
Ieri m-a izbit inspirația și am mers la primul Stanleybet unde am jucat 5 lei. Mai aveam cu toții 80 de lei pe card, de altfel lucru deloc bun ținând cont că salariul de blogger intră abia pe data de opt.
M-am lăsat dus de val și am pus mai multe meciuri decât de obicei: șapte, cote de la 1.65 la 2.10 cu meciuri din Premier și La Liga. Câteva ore mai târziu Liverpool îmi aduce prima victorie cu un gol înscris de Lallana în minutul 95 și închid biletul cu over 2.5 la West Ham cu City (final 2-2). Multiplicare 80.
Am câștigat! E o victorie care vine într-un moment excelent, pentru că e mișto să câștigi când îți arde buza. Și acum, zeu fiind, mă duc să pariez din nou. Va fi un bilet 101% pierzător, pentru că niciodată nu am luat două la rând.
