Acum o lună am decis că ar trebui să spun stop și să iau o pauză de două luni de la mâncarea de la fast food și să mănânc mai mult acasă sau la restaurant. Asta nu pentru că nu-mi place shaorma dar m-am speriat de frecvența cu care ajunsesem să mănânc pe “repede înainte”.
[pullquote align=”left”]La restaurant mâncarea e bună, dar știu sigur că nu e fast.[/pullquote]După calcule mele mai mult sau mai puțin precise, în zece zile mâncasem de 6 ori la fast food: souvlaki la Spartan în Coresi, sandwich de la Panini, meniul dublu cheese de la Mcdonalds, meniu crispy strips de la KFC. Nu am ajuns să țin la siluetă dar știind că nu e chiar sănătos am zis că trebuie făcuta o schimbare.
A trecut o lună și am tras câteva concluzii. Prima chestie: e greu să mănânci ceva când timpul nu e în favoarea ta. Au fost momente când a trebuit să fac eforturi supraomenești să mă încadrez în timp pentru diverse activități dinainte stabilite pentru că trebuia să mănânc ceva înainte. La restaurant mâncarea e bună, dar știu sigur că nu e fast.
Apoi vine partea financiară. Buzunarul e cel care a simțit cel mai tare decizia mea. La muncă erau zile în care mergeam pe un sandwich de la Panini de 8.5 lei. La cantină în banii ăștia abia dacă îmi iau o ciorbă. În oraș la restaurant sub 30 de lei nu ai cum să ieși oricum te-ai orienta. Carnea la garniță de la Gaura Dulce o fi ea doar 21 de lei (foarte bună, recomand), dar cu pâine și cu o apă tot nu ieși sub 30.
Probabil că trăim alte vremuri, nu știu, dar pare că timpul nu-mi permite să trăiesc fără fast food. Și totuși sunt oameni care nu mănâncă de fel. Cum se descurcă ei?
2 comments
Oamenii de care intrebi la sfarsit -gatesc. Am putea face si noi asta dar “nu avem timp”, ceea ce este total gresit. Totul tine de prioritizare.
mie nu-mi place sa gatesc si simt ca pierd timpul grav daca stau jumatate de ora in bucatarie 🙁