Fac mult mai puține poze ca acum câțiva ani. Tu?

Acum câțiva ani făceam mia de fotografii la câteva luni. Telefonul era mai mereu plin așa încât trebuia să fac backup periodic ca să eliberez spațiu. Mă uitam prin pozele mele și cred că n-am 50 din noiembrie încoace. Cu duble cu tot. Ceva s-a schimbat.

Nu știu exact ce.

Dacă merg în vacanță fac în continuare poze. Destul de multe. Pozele care s-au împuținat serios sunt astea banale, cu activitatea de zi cu zi. Un selfie, o ieșire în oraș cu prietenii, o plimbare cu Ramona prin parc, o ținută nouă/funny. Chestiile ăstea nu scăpau neimortalizate acum câțiva ani.

Și cumva mă oftic, că-s amintiri de care te poți bucura ulterior. Zilele trecute mă uitam la niște poze din deceniul trecut. Am răs o grămadă.

Bănuiesc că și tehnologia are cuvântul ei de spus. Camera telefonului s-a îmbunătățit serios de la an la an, de ți-era mai mare dragul să tragi o fotografie nouă. În ultimii ani progresul camerelor nu a mai fost așa vizibil și s-a mai dus din entuziasm. Interesul de a posta pe Facebook a scăzut și el. Poate și ăsta să fie un motiv.


Epoca digitală a adus cu ea infinit mai multe fotografii în arhiva personală decât se întâmpla pe vremea filmului. Citeam o chestie interesantă ce spunea că, deși facem mai multe poze, se presupune că, în timp (să zicem o sută-două sute de ani), vor rămâne mult mai puține amintiri decât pe vremea când aveam pozele în format fizic. Și are și sens.

Postăm o grămadă de poze pe fb, dar pentru fiecare poză urcată pe fb, există altă mie de amintiri memorabile care rămân în cloud, pe telefon, pe hard-ul laptopului.

Ne-am schimbat și tipărim puțin spre deloc. Să zicem că mâine se întâmplă ceva cu mine. În momentul ăla accesul la toate amintirile mele, tot ce am pozat eu vreodată este blocat. Blocat în contul meu Google. Blocat pe hardul laptop-ului, ascuns în spatele unor parole personale. Se pierd amintiri. E sec, dar cam așa stau lucrurile.

2 Shares:
4 comments
  1. Pai te-ai plictisit sa faci poze banale. Ai mai multe pretentii.
    Eu fac poze destul de des cand vreau sa transmit ceva rapid: de genul ne intalim aici, suntem deja aici. Dai o poza si aia e, comunici mai rapid.

    1. foarte posibil. mi-am luat și aparat (de începători) între timp și, în loc să mă ajute, parcă mai mult m-a încurcat. Acum zic, lasă că fac poză cu aparatul, dar de multe ori nu fac asta. Așa că ajung să nu mai fac deloc.

  2. Cand am dat iama in era digitala (prin 99) prima bucurie a fost ca pe cardul ala de 8Mb pot sa fac cate poze vreau, iar si iar … fara sa duc grija unui cadru ratat. Schimbarea s’a produs cand am trecut de la poze la fotografie, doua chestii pe care multi le confunda. 🙂 Probabil ca asta s’a intamplat si in cazul tau, cand ai inceput sa muncesti ceva mai mult la o compozitie in dauna “point and shoot” si ai inceput sa cauti capturi de momente, nu doar balarii la metru patrat. Eu acum am ajuns sa pozez cam ca pe vremea cand faceam asta pe film, straduindu’ma sa imi iasa un cadru dintr’o bucata si am rabdare sa il gasesc, daca il gasesc … e un soi de vesnica, cautare a fotografiei perfecte, cred ca am si scris la mine pe blog ceva pe tema asta, acum ceva vreme. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

You May Also Like