Fac mult mai puține poze ca acum câțiva ani. Tu?

Acum câțiva ani făceam mia de fotografii la câteva luni. Telefonul era mai mereu plin așa încât trebuia să fac backup periodic ca să eliberez spațiu. Mă uitam prin pozele mele și cred că n-am 50 din noiembrie încoace. Cu duble cu tot. Ceva s-a schimbat.

Nu știu exact ce.

Dacă merg în vacanță fac în continuare poze. Destul de multe. Pozele care s-au împuținat serios sunt astea banale, cu activitatea de zi cu zi. Un selfie, o ieșire în oraș cu prietenii, o plimbare cu Ramona prin parc, o ținută nouă/funny. Chestiile ăstea nu scăpau neimortalizate acum câțiva ani.

Și cumva mă oftic, că-s amintiri de care te poți bucura ulterior. Zilele trecute mă uitam la niște poze din deceniul trecut. Am răs o grămadă.

Bănuiesc că și tehnologia are cuvântul ei de spus. Camera telefonului s-a îmbunătățit serios de la an la an, de ți-era mai mare dragul să tragi o fotografie nouă. În ultimii ani progresul camerelor nu a mai fost așa vizibil și s-a mai dus din entuziasm. Interesul de a posta pe Facebook a scăzut și el. Poate și ăsta să fie un motiv.

Epoca digitală a adus cu ea infinit mai multe fotografii în arhiva personală decât se întâmpla pe vremea filmului. Citeam o chestie interesantă ce spunea că, deși facem mai multe poze, se presupune că, în timp (să zicem o sută-două sute de ani), vor rămâne mult mai puține amintiri decât pe vremea când aveam pozele în format fizic. Și are și sens.

Postăm o grămadă de poze pe fb, dar pentru fiecare poză urcată pe fb, există altă mie de amintiri memorabile care rămân în cloud, pe telefon, pe hard-ul laptopului.

Ne-am schimbat și tipărim puțin spre deloc. Să zicem că mâine se întâmplă ceva cu mine. În momentul ăla accesul la toate amintirile mele, tot ce am pozat eu vreodată este blocat. Blocat în contul meu Google. Blocat pe hardul laptop-ului, ascuns în spatele unor parole personale. Se pierd amintiri. E sec, dar cam așa stau lucrurile.