Sunt trist…

N-am scris pe blog de trei zile pentru că nu mă pot concentra. Nu vreau să scriu despre politică și subiecte de genul ăsta, sensibile, chiar dacă mă afectează evident. De data asta prefer să-mi țin impresiile departe de blog, chiar dacă mulți poate ați fi așteptat o părere de la mine. Un lucru e cert, sunt trist.

Acum câteva luni am mers pentru prima dată la vot pentru că am înțeles ce vreau (sau ce nu vreau). Simțeam că votul nu va face diferență, și nu a făcut. Poate a fost doar o întâmplare nefericită și data viitoare va ieși altfel. Doar timpul poate să-mi răspundă.

Sunt trist că Dragnea și ceilalți ne iau de fraieri. Sunt trist că lumea iese în stradă și îngheață fără un impact real pentru ei. Sunt trist că sunt șanse mici ca ordonanțele să fie anulate în timp util.

Atmosfera la muncă e gri. Vibe-ul de pe Facebook.. în aceeași notă.

Sunt trist că după treaba asta tot ei vor fi câștigători și noi, din generația tânără, ne vom dori și mai tare să părăsim țara. Eu îmi doresc să părăsesc țară.. și nu de azi, nu de ieri.

Mai rău e că, în cazul unor alegeri de orice fel, trăiesc cu impresia că țara va vota tot ciuma roșie. Și atunci ce? Ce mai facem atunci?

…

Sunt trist pentru că mi-e greu să-l sun pe tata. N-am vorbit cu el recent pentru că știu că, în general, susține ideile PSD și nu știu cum voi reacționa.

Update: