Blogul a fost și va rămâne pentru mine un prieten bun. Dar genul ăla de prieten vechi, cu care și dacă te vezi după 2 ani de pauză știi că poți depăna povești până dimineața fără să tocești prea tare un anumit subiect de discuții.
Cam asta e relația mea cu blogul pe perioada verii. Ne vedem mai rar dar asta nu înseamnă că nu suntem prieteni.
Mi-ar plăcea să scriu 5 articole pe săptămână. Cam ăsta mi-e planul și de cele mai multe ori îmi iese. Nu mereu. M-am ținut de treaba asta din septembrie până prin mai și credeți-mă, nu-i ușor deloc. Cam așa se întâmplă în fiecare an.
Dar vara scriu rar. Scriu rar pentru că îmi place vara atât de tare încât mă oftic să irosesc ore prețioase stând în casă. Vara mă plimb. Merg mult pe jos și fac asta de multe ori fără a avea o destinație clară. Sunt peste 24 de grade? Număr pe degete zilele în care merg de la muncă direct acasă. Poate acum înțelegeți puțin mai bine de ce mă joc Pokemon Go, de exemplu. Apropo, am imediat 100 de km parcurși într-o lună, doar cu jocul pornit.
Altfel ce să zic, probabil am fost ceva reptilă într-o viață anterioară că prea îmi place căldura. Soarele mă binedispune în aceeași măsură în care mă deprimă vremea înnorată din Brașov. “Decât” opt luni pe an. Vara îmi doresc să opresc timpul în loc. Și dacă s-ar putea să-l opresc atunci când mă bălăcesc în mare, ar fi sublim. Cum sună împreună cuvintele astea: soare, șezlong, 28 de grade și bere? Vă zic săptămâna viitoare 🙂
În rest toate bune. Când mă voi întoarce din concediu vara va fi deja trecută și articolele mele vor apărea la o frecvență mai aproape de ceea ce-mi doresc eu. Și voi.
Articol scris pentru a răspunde unor prieteni care mă ceartă că nu mai public cu frecvența cu care i-am obișnuit în iarnă-primăvară. Salutare vouă!
1 comment
Nici eu nu reusesc sa fiu la fel de activ vara, dar pana acum am avut multe articole in draft. Le-am tot publicat. 🙂