Pentru orice fan declarat al echipei catalane (şi nu neapărat), nicio excursie în Barcelona n-ar trebui să se încheie fără o vizită pe Camp Nou. E cel mai mare stadion din Europa şi adăposteşte atâtea poveşti frumoase încât n-ai cum să-i treci pragul fără să ţi se facă pielea de găină. Să vă spun cum a fost.
Fiind prima dată în Barcelona, mi-am dorit tare mult să prind un meci. Orice meci. Vacanţa a fost planificată cu mult timp înainte, aşa că aveam şanse să prind, sau să nu prind un meci acasă. Din păcate m-am nimerit exact între meciuri. Ei avuseseră meci în Supercupă cu o zi înainte ca eu să ajung, şi aveau meci în campionat weekendul următor.
Dar nu aveam cum să ratez vizita la stadion. Biletul de intrare este 23 de euro. Dacă eşti înscris în fanclubul lor ai 10% discount. Preţul poate fi destul de mare dacă nu eşti atras cât de cât de treaba asta. Se ajunge acolo cu metroul, staţia care te interesează este Palau Reial pe linia 3. De acolo ai un indicator către stânga şi o ţii drept vreo 300 de metri până la intrarea în curtea stadionului.
Camera trofeelor şi vestiarul
La intrare câteva magazine cu FCB şi o cafenea (cred). Eu oricum eram atras strict de stadion. Am prezentat biletele şi am intrat. Citisem undeva că stadionul Barcelonei primeşte în medie 1 milion de vizitatori fără meciuri. Mi se pare o cifră mare dar nu aş vrea să desfiinţez analiza oamenilor. Cert e că în interior găseşti semne la fiecare pas cu “Camp Nou Experience Tour & Museum” şi săgeţi care-ţi arată traseu. Nu există ghid. Ai totuşi posibilitatea să achiziţionezi (cred că pentru 5 euro) un ghid audio.
Prima încăpere în care intri este camera trofeelor. Şi Barcelona are ce afişa. Camera este mai mare şi mai impresionantă decât m-aş fi aşteptat. Sunt expuse şi updatate la zi toate trofeele clubului la care se adaugă câteva din trofeele personale ale lui Leo Messi. “Baloanele” şi “ghetele lui de aur” erau acolo. Probabil o chestie contractuală pe perioada activităţii argentinianului în cadrul clubului.
Mai erau ceva ghete de pe vremea celor care au jucat în anii înfiinţării clubului, tricouri de-ale lui Stoichkov şi mai ştiu eu ce fanioane sau banderole de căpitan purtate de jucători emblematici. Unul dintre pereţi este un soi de perete high tech care redă goluri şi faze memorabile ale Barcelonei la o atingere. Cam ca în Minority Report.
Apoi turul te duce către o zonă unde poţi să te pozezi cu fotbaliştii preferaţi. Defapt faci poza singur pe un fundal verde şi ei te pun lângă Iniesta sau Neymar. Poza costă 25 de euro aşa că am zis pas. Am continuat traseul spre vestiarul jucătorilor trecând pe lângă biroul preşedintelui şi prin camera unde se ţin conferinţele de presă. Vestiarul pe care l-am vizitat a fost cel al oaspeţilor. Din păcate cel catalan nu era inclus în tur. Recunosc că am fost puţin dezamăgit.
E mare. Cu trei mese de masaj la intrare. Oaspeţii sunt trataţi bine aşa că tot în vestiar am găsit un jacuzzi şi un frigider de băuturi. Ăsta era gol, dar sunt cuvins că la ora meciului lucrurile stau altfel.
La nivelul gazonului
Apoi am mers pe un coridor tapetat cu tablouri care înfăţişau sugestiv ultimele trofee ale Campionilor câştigate. Coridorul dădea fix în culoarul de acces pe gazon. Aici mi-a plăcut o chestie. Culoarul are undeva în dreapta o camera de 3/4 metri transformată în capelă. Probabil pentru zecile de brazilieni credincioşi care au trecut prin club de-a lungul timpului.
Ajuns pe gazon mi-am dat seama că stadionul nu pare atât de mare precum e. Are 98.000 de locuri capacitate dar nu pare mai mare decât Arena Naţională. Probabil că ţine de modalitatea de aşezare a inelelor, habar n-am. M-am fotografiat pe toate părţile şi apoi am urcat în tribună unde am zăbovit vreo 10 minute, doar să simt puţin aerul şi să iau cu mine cât mai multe amintiri vizuale. Pentru posteritate.
Deşi mai erau doar 6 zile până la următorul meci, oamenii schimbau gazonul. Cu tractoare şi toate cele. Ăsta a fost unul dintre momentele în care mi-am amintit subit că vizitez un stadion funcţional, o chestie reală, şi nu un muzeu în adevăratul sens al cuvântului.
Cel mai mare store Nike din Europa
După ce am văzut în trecere cabina comentatorilor aflată în înaltul tribunei, am mers într-o zona plină de pereţi pe care rulau aceleaşi imagini (cu goluri). Cu tot cu sunet pentru ca senzaţia să fie una specială. Aici am găsit şi un locşor unde puteai să–ţi pui o cască în care rula imnul FCB. Pe peretele din faţă erau scrise versurile traduse în mai multe limbi, dintre care şi româna. Senzaţie şi piele de găină.
Turul se termină cu o vizită în cel mai mare store Nike din Europa. Sau cel puţin aşa am înţeles eu. Cert e că e mare. Un magazin pe trei etaje ticsit cu materiale promoţionale FCB. 115 euro un tricou de joc cu inscripţie pe spate. Că să înţelegeţi. 90%dintre articole erau inscripţionate cu moaca sau numele lui Messi şi Neymar.
Şi uite cum am ajuns la 900 de cuvinte scrise şi simt că încă mai am detalii pentru voi. Dar o să mă opresc. Vă las cu câteva imagini de la faţa locului.
1 comment