Încep să apară primele semne de nervi de la statul în casă. Adică sunt ok cu ziua de lucru, cu activitatea de după, cu uitatul la filme șamd, dar am început să adorm greu și asta mă deranjează.
Am deja două nopți de când mă pun în pat pe la 1, sting televizorul, las de-o parte telefonul și totuși nu adorm. De obicei adorm în 2 minute dacă am stins toate cele luminoase, mai ales dacă am ajuns binișor după miezul nopții. De două zile nu-mi mai iese și am pus asta pe seama lipsei oboselii.
Nu tu aer liber, nu tu o plimbare de câțiva km pe jos, nu ieșit cu câinele, nu activitate sportivă, nu fotbal, nu alergare, de unde să vină și oboseala asta?! A mai fost și weekend, n-am muncit ci doar am rupt cu Netflix-ul și Youtube-ul în timp ce stăteam tolănit pe canapea.
Încerc să mă țin de exercițiile de spate pe care le-am învățat recent la sesiunile de kinetoterapie, dar mi-s urâte tare.
Mă bate serios gândul să ies la o alergare ușoară zilnică și, probabil, asta voi face imediat ce terminăm cu renovarea. Ceva trebuie făcut, asta e clar, chiar dacă legea nu e prea clară în privință asta.
Cât mă pot depărta de casă în alergarea mea, știți voi? Nu simțiți nevoia de mișcare? Cum v-ați adaptat pe linia asta?
PS: mi-am luat minge d-asta, să o folosesc în loc de scaun. Pentru o postură corectă.
2 comments
Se zice ceva de perimetrul locuintei … adicalea, in traducere libera ar insemna ceva de genul … in jurul blocului … hai sa zicem maxim 100m pe strada ce o ai trecut pe buletin si cam aia e tot ce poti face.
In rest, amprenta asta incepe sa o resimta cam toata lumea, fara exceptie in primul rand ca ne’a fost data peste cap toata rutine si zi de zi trebuie sa ne adaptam. Eu, cred ca am dobandit un soi de nervozitate dubioasa cand ies afara … ciudata rau, probabil se trage de la izolarea prelungita care iti dezvolta fara sa realizezi un soi de fobie sociala, plus anormalitatea cu care faci toate lucrurile cand iesi pe afara.
In rest, de dormit, culmea e ca dorm bine de tot, mai bine ca inainte.
dacă alerg în jurul blocului pare super scurt, dar probabil sună mai bine oricum decât nimic.